Emotia pura este tabu

Redau aici un dialog pe care l-am postat pe Facebook intre mine si un prieten.

Simtirea autentica, emotia pura este tabu in ziua de azi. Esti persiflat daca ai “slabiciunea” sa fi miscat, prezent in propria traire. In ce bataie de joc de timpuri traim? Chiar am devenit atit de timpiti incit sa nu mai vedem acest adevar? Sa ne fie rusine si sa ne lasam taxati pentru ca traim?…

Asta inseamna modernitate, sa lasam prostia si mediocritatea sa ne anuleze umanitatea? Isi merita numele o astfel de civilizatie care isi reprima si anuleaza trairea? Inseamna ca omenirea are o grava problema existentiala, ca – in fapt – , traim un suicid colectiv.

De ce nu vorbim deschis despre aceasta realitate strimba?

El a replicat :

Pentru ca suntem programati sa traim in anumite tipare, sa purtam uniforme vestimentare si comportamentale, pt ca usor, usor, ne-au fost luate modelele valoroase si ne-au fost create niste false modele in spatele carora cei mai multi dintre noi ne grabim sa ne aliniem de parca ne conduc spre ceva.

Eu la rindu-mi am raspuns :

E just ce spui. Ne-au fost luate modelele valoroase. Problema e insa CUM DE AM PERMIS CA ACESTE QUASI MODELE SA NE FIE IMPUSE?
Nici-un model nu poate fi impus atita vreme cit omul are un minim discernamint, si ISI PRETUIESTE VIATA SI TRAIREA, si isi afirma deschis sentimentul si integritatea emotionala.

Realitatea despre care vorbesc se resimte la fel de mult si in Suedia ca si peste tot in lumea “moderna”. Asta e flagelul care a dus lumea in deriva: lipsa de sentiment real.

Tot ce inseamna moralitate, etica, dreptate, este apanajul inimii, al trairii autentice. Repet, cind anulam glasul inimii, anulam si glasul constiintei, si atunci raul se instaleaza, pentru ca Raul e Absenta. Absenta trairii.