Bliss can never equate experience

jjwalters:
Some people probably know from birth what their bliss is.
Others?… Experience tells them…

I just fell into mine through trial and error.

Me:
Good point: trial and error. It goes for me too.
The severe teacher…

I don´t trust experience though.
When experience ceases, inspiration replaces it.

jjwalters:
What about inspiration based on experience?

Me:
Experience is always old. It entails a sum of yesterdays,
a sum of repetitions, a sum of memories…Memory creates habit,
and habit – which basically is resistance to whatever
new – leads inevitably to fear…

Utterly speaking experience is fear…

Etymologically, inspiration means Immediate influence of God,
to inhale, to breath in.

Hence, how can inspiration – which is something ever new – can
equate something inevitably old?

About julienmatei
I feel an inner urge to express what I see, to communicate and share with others all these impressions. Often the things I see are there, not yet manifest, but waiting... to be observed, talked about, and embraced. These new insights need another approach, a more vivid curiosity... Due to fear and prejudice we prefer to see only "the official" truth - but THE OFFICIAL TRUTH IS DEAD - being dead, it has nothing to give... We can continue pretending Death is fascinating or... we can take the trouble to LIVE... THE NEW has no definition yet... Again, IT requires another "perception", the courage to apprehend everything differently, from a totally new angle, with new confidence and inquisitive touch. This blog is not about interesting concepts, it is about participation... finding new solutions, inspiration, togetherness.

11 Responses to Bliss can never equate experience

  1. chgabriela says:

    I couldn’t believe for a moment that you’re talking about Bliss. I’ve just been part of a happiness event. Everybody was talking about bliss:)

    • julienmatei says:

      Well, synchronicities happen…

      The question is:
      Did we feel the bliss beyond words…?

      • chgabriela says:

        Spre asta mergem.. Spre asta ar trebuie sa mergem:)

      • julienmatei says:

        Pai ia uita-te logic:

        Daca mergem “spre” ceva, suntem inevitabil prinsi
        in plasa timpului, timp care inseamna distanta. Adica proiectie de sine si ideal…

        Iar Bliss-ul care e prezenta divina Imediata, nu “merge” nicaieri.

        Cind distanta inceteaza, se iveste ce e fara timp:
        Realul

        Poti sa vezi asta?…

      • julienmatei says:

        When Ideal dies, your true Life arises

      • chgabriela says:

        Not when it dies, when you get to a point where more than you think gets possible. You can arise through an ideal, when you’re still in touch with reality.

      • julienmatei says:

        Gabriela,

        Ultimul lucru care il fac in viata e sa ma joc cu cuvintele.
        Deci:

        Acest “more than you think” inseamna gindire…Gindirea care se da drept ideal – proiectia egotica adica, care vesnic se auto-perpetueaza.

        Intelegerea acestui lucru opreste miscarea egoului.

        Ceea ce este nu are ideal. Nu are nevoie de ideal. Nu are echivalent in nimic. Noi am creat idealul in fuga noastra de viata, de ceea ce este, cu alte cuvinte.

        Nu-ti cer sa ma crezi pe cuvint. Cerceteaza.

      • chgabriela says:

        Da, noi am creat idealul. Despre asta vorbeam. Dar acum depinde de ce anume reprezinta idealul pentru fiecare. Eu vedeam idealul ca pe un scop pe care il asezi undeva la un punct mai inalt, spre care tintesti, ca un scop ceva mai pretentios. Eu stiu la ce te referi tu si iti dau cu totul dreptate. Asta, insa, nu anuleaza nevoia de mai mult a fiecaruia (nevoie care nu trebuie neaparat numita ideal, dar pe care am perceput-o eu asa).

      • julienmatei says:

        Gabriela,

        Lucrurile despre care vorbim aici nu se incadreaza in limitele subiectivului.

        Adevarul nu poate fi “relativizat” – desi asta facem tot timpul: “depinde de ce anume reprezinta idealul pentru fiecare.”
        Adica, fiecare are dreptul sa-si inchipuie orice,
        si – nu-i asa? – cam asta se intimpla.

        Fuga de viata se manifesta in miriade de forme si expresii, dar intrinsec fuga – adica frica – ramine una si aceeasi pentru toti.

        Eu nu ma gindesc aici la realitatea neaparat faptica,- omul are nevoie de hrana, adapost etc – ci la cea psihologica.
        Insasi nevoia de “mai mult” e ideal -poti vedea asta cu luciditate?

        Nevoia de “mai mult”, de a achizitiona, de a acumula invatatura sau bani, de a fi cineva, de a avea un nume, de a fi sau a nu fi ceva, implica fuga de ceea ce este. Cautarea sigurantei, care in sine este generata de frica, inseamna acest
        “mai mult”. Acest mai mult este Eul in vesnica sa numultumire.

        “Mai multul” este clar produsul nemutlumirii, e destul de clar nu?

        Ia reflecteaza:

        Trebuie sa fi cunoscut pina acum momente de mare implinire, momente in care nu-ti doreai nici mai mult nici mai putin. Asta pentru ca atunci erai profund multumita.

        Eh…In acele momente de multumire acea stare pe care o numim Bliss se instaleaza. Este insasi prezenta, prezenta care e acea imensa bucurie si calm ineluctabil.

        Ea – prezenta – nu apartine devenirii, proiectiei, viitorului. Ce apartine devenirii si realizarii in timp este subterfugiu, este fuga dupa propria noastra imagine, si nicidecum Adevarul – Bliss- ul de care vorbim.

      • chgabriela says:

        🙂 Da, am cunoscut momente de bliss.
        Dar eu nu vad nevoia de mai mult ca o distantare de la sine. Eu nu ma refer la acumularea de materie, ci la cea sufleteasca:a-ti dori mai mult sufleteste inseamna a-ti dori sa fii mai bun.

        Fuga de ceea ce este nu e neaparat fuga de ceva bun. Daca iti doresti sa fii altfel asta poate presupune ca ai fost odata cumva, ai ajuns alltfel, si, in final vrei sa te intorci la ce ai fost inainte. Nu e neaparat evolutie sau involutie, e crestere. Nu poti sta in loc, orice ar fi, oricata multumire sufleteasca ai avea. Si pustinicii, care se distanteaza de material, cauta sa invete mai mult din Dumnezeu, sa se desavarseasca.
        Eu nu ma complic in teorie, sau cel putin incerc sa nu mai fac asta.
        Si, daca vad lucrurile subiectiv, e pentru ca nu sunt un om al ratiunii pure:)

      • julienmatei says:

        Gabriela,

        A-ti dori sa fi “mai bun” apartine – iarasi – proiectiei. Egoului care se inseala pe sine.

        Care “mai bun” ca divinitatea nu cunoaste grade de comparatie 🙂 Ea – divinitatea – este o curgere continua de maretie pe care noi n-o putem concepe cu instrumentele perceptiei noastre.

        Ca sa zic asa, aceasta curgere nu “sta” niciodata, e dinamica, totala, vie, reinnoindu-se vesnic secunda de secunda.

        Nu vreau sa par doct, fiindca nu ma intereseaza sa fiu nicicum dar chiar si pustnicii gresesc care incearca “sa invete” , sa “se desavirseasca”. Cum sa te desavirsesti in fiinta cind Fiinta e proria ei desavirsire??…Ca sa folosesc limbajul crestin, a “te desavirsi” e totala uitare de sine, a te goli de continutul eului.

        Daca ai ajuns “altfel” si vrei sa te intorci la ceea ce ai fost inainte, nu te misti decit inauntrul unei iluzii…din nou, inauntrul proiectiei egotice…

        Iar ratiunea ne-a fost data ca sa intelegem ca n-avem ce sa facem cu ea.

        D-zeu are mare umor after all 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: