Ce e nefericirea?

Nefericirea inseamna pierderea contactului cu clipa prezenta.

Acest contact pierdut cu clipa e inlocuit de gindire.
Hai sa fim sinceri, cind am fost/suntem fericiti gindim?… Nu cumva gindirea insasi perpetueaza absenta si duce la nefericire?
Se pare ca gindirea nu poate exista decit inauntrul unui conflict, ea este insasi incercarea de a rezolva un conflict, ea este lipsa anuntata.

Cu cit mai nefericit, cu atit mai multe ginduri…Uita-te in jur cu atentie, citi dintre oamenii pe care-i observi sunt prezenti?…

Primul pas spre o stare interioara imbunatatita, este sa-ti urmaresti gindurile, sa nu le mai dai intíietate. Sa nu te mai identifici cu ele. Sa spui un NU decis acestei inertii, spunindu-ti tie DA oprind aceasta negativitate.  TU nu esti gindurile tale.
Solutiile viabile vin atunci cind negativitatea incepe sa-si piarda intíietatea, si mintea incepe sa se linisteasca.
Cind mintea e linistita, te reconectezi la clipa prezenta, la adevarata ta identitate.

Procesul este extrem de insidios. Iti trebuie o vointa si vigilenta enorma de a nu te (mai) identifica cu aceste fantome mentale, care apar ca un simplu gind inocent, ca apoi sa devina distorsiuni si disonante mental-emotionale care ne guverneaza, ne fura si ne otravesc viata.
Toate disfunctiile, problemele si bolile isi au originea in acest proces mental.

“Obisnuinta” inseamna identificare cu vechiul, reiterarea (constienta si inconstienta) a acestor pattern-uri mentale. In consecinta, noi cunoastem in genere numai ce e vechi, nu-i asa? Gindirea nu poate fi niciodata noua.

Gindim, deci traim “vechi”, desi, desigur, fugim  frenetic dupa “nou” care nu e decit un vechi reinnoit…

Secunda e vesnic noua, dar n-o sa stim asta decit daca ne eliberam prin intelegere din conditionarea gindirii.

Nu ma crede pe cuvint, ci verifica din propria ta experienta daca ce zic aici ti se pare “cunoscut”.