Citeva rinduri pentru Adina

Toata drama de zi cu zi, cu toate frictiunile si conflictele ei aferente, este indubitabil, reala. Este “reala” pentru ca suntem cu totu´prinsi in ea. Suntem personajele si victimele povestii noastre individual-colective.
Suntem asa de identificati cu povestea asta nebuneasca, ii acordam toata atentia noastra nerezervata, incit nu suntem capabili sa vedem dincolo de perceptia noastra conditionata.

Noi suntem perceptia asta conditionata, asta credem si ALEGEM SA CREDEM.

Ei bine, lupta asta dementa cu toti si toate – repet, aparent unica si “reala” noastra realitate cotidiana, nu e decit perceptia conditionarii noastre… o iluzie…nimic altceva.

Stiu ca e greu si dureros ce zic, mai ales ca noi ne-am investit total in iluzia asta. Ca apa pentru peste, Iluzia este insasi Aerul pe care il respiram.

Daca vezi si intelegi asta, ei bine, insasi intelegerea acestui fapt te eliberaza.

Cind Iluzia e vazuta ca iluzie, in acel moment inefabil Viata adevarata – adica secunda asta neutrala care pulseaza acum, Tu-ul tau adevarat incepe sa ti se reveleze. Pur si simplu il vei simti.

Desidentificarea de iluzie va aduce initial frustrare si un vid teribil, dar daca nu renunti, curind vei cunoaste acea multumire si pace interioara care este Eu-l sau Tu-ul atemporal si adevarat.

Asta e singura si adevarata realitate, acest EU inexprimabil in cuvinte… Ca sa cunosti adevarata natura a acestui EU, nu trebuie sa fi nici calugar nici ascet…pur si simplu trebuie sa ai curajul si dorinta de a intelege iluzia ca fiind iluzie…

Realitatea suedeza necenzurata

Ceea ce este cel mai grav aici in Suedia, e faptul ca oamenii sunt “incurajati”,
adica – mai mult sau mai putin – constrinsi SA NU GINDEASCA. Tu fii o leguma disponibila, cam asta e deviza, noi avem grija sa te dezumanizam, sa-ti spalam creieru´ si sa te facem fericit. Ce-i aia responsabilitate pentru propria viata sau pentru altii, empatie sau interes, astea sunt – dom´le – lucruri perimate.

Dezimplicarea intelectuala si emotionala a creat niste zombii perfecte. Fondatorii acestui sistem insidios se pare ca au reusit.

Cea mai mare problema in Suedia este ca NU EXISTA DEZBATERE. Aici nu se vorbeste, aici se tace. Aici nu se exprima nimic niciodata – expresia reala si spontana este considerata anarhica. Oamenii refuza sistematic sa gindeasca, sa participe, sa contruiasca relatii oneste, asezate si spontan-decente. Asta presupune responsabilitate, si nimeni nu vrea sa-si asume nimic.

Totul e o fanfaronada perfecta. O infernala oda adusa prostiei si superficialitatii de cea mai joasa speta.

Omul inteligent devine un proscris. Eliminat.
Si nu prin masuri drastice sau coercitive, nu, ci prin o totala si perfecta indiferenta. Tu dai tot ce ai, incerci din rasputeri “sa-i ajungi” si de primit, primesti…- era sa zic ceva acu´ da ma abtin – o indelunga pauza.

Inteligenta – cum deja am zis – este taxata, total eliminata.

Daca ai tupeul sa vrei sa traiesti, sa discuti, sa te implici, devii automat persona non grata. Tare ciudat:

Nu poti zice ca nu se scrie sau ca nu se citeste. Problema e ca nimeni – cum am zis – nu vrea sa discute niciodata nimic.

Si ce-i mai rau e ca NU SE INTIMPLA NICIODATA NIMIC demn de luat in seama.

Virtutea acestor oameni e ne-viata.

Cu cit mai mort, cu atit mai respectabil.