Noul nu este un produs al gindirii

“Gindirea libera” este o mare antinomie.

Gindirea, chiar daca se vrea noua, e mereu veche – asta fiindca gindirea presupune experienta, ea (gindirea) fiind insasi produsul experientei, produsul trecutului. Conditionata fiind de trecut, ea repeta compulsiv aceleasi tipare, si le reitereaza creind alte conditionari.

Pe romaneste, la nivel de gindire, Noul este inca o alta conditionare. Daca ne uitam lucid la societate, vedeam ca tiparele sunt cam aceleasi. “Idealul”, din aceasta perspectiva, oricit de nobil ar fi, nu este decit o prelungire a gindirii, nu-i asa? Si cum gindirea se naste din conflictualitate, natura ei fiind vesnic duala, idealul devine si el inca un conflict. Teza, nu-i asa, nu e asa diferita de antiteza precum pare.

Schimbarea vine negresit cind acest mecanism interior a fost inteles, lucru care pare usor utopic fiindca asta presupune mare onestitate si curaj – curajul autoexaminarii interioare…

Fapt este ca, daca eu, tu, urmatoarea persoana, reuseste sa inteleaga natura intrinseca a conditionarii, ei bine, atunci si numai atunci, Noul se poate instala, nu ca ideal, ci ca realitate imediata, aici si acum. Acel Nou produce schimbarea, in acel nou ne putem desfasura liber si vertical. Noul nu e niciodata pasiv, dimpotriva, dinamismul noului nu poate fi oprit, atita vreme cit este fundamentat in Fiinta.

Schimbare inseamna asumarea propriului adevar, propriei vieti si din aceasta confruntare, noul va inflori.