It´s like…

…you feel homesick
for a place that doesn’t even exist

…a misplaced memory
a phantom or a wisp now gone

It’s like an unfinished sentence
all meaning lost in missing words”

– Vanessa Mathews

Here is the whole beautiful poem:

http://ordinarylifelessordinary.wordpress.com/2013/05/17/homesick-free-write-friday/

Tu nu ești amintire nici cuvînt

Aceste rînduri mi s-au “șoptit” in somn acum vreo doua săptămîni.
N-am avut de ales – a trebuit sa mă dau jos din pat în mijlocul nopții si să scriu ce auzisem.

Intîi mi-a placut. Eram chiar uimit de rezonanța acestor cuvinte. Nu este modul in care scriu de obicei.

Pe urmă, în urmatoarele zile, revăzînd ce “scrisesem”, mi s-a părut ușor naiv,
poate chiar un pic sentimental. Revenind însă, realizez că acest text
vine nemijlocit de Dincolo de formă, iar tocmai simplitatea si
neechivocul acestor cuvinte, e modul cel mai distinct prin care Realitatea se face cunoscută.

Iată-l:

Nu vorbeam
nici Umbrei
nici Luminii
tale

Ci Ție 

Cel dintîi
Cel făr’ de margini

Tu nu ești Amintire
nici Cuvînt

Tu nu esti Cer
si
nici Pămînt.

“Ce sunt…?”
mă intrebi

TU EȘTI

Surîs

fără Început
făr’ de Sfîrsit.


A great poem by Vinicius Haesbaert

Words & Sounds

they say a word is dead when it is said.
i said ‘i love you’ for the first time
and now i’m waiting to die.
the best poets have said very little.
and i think i’ve said too much.

i destroy to create.
i hide myself where no arms outstretch to catch me
and write these words so they can live forever;
unlike my love for you,
unlike me.

this is the future.
this is the time when wombs bloom
and bubble breaks.
this is when you realize you have said too much
and regret never hearing what you really thought of me.

now i’m writing periods instead of commas.
and selling my bed for a song.
are you crying?
please, stop that sound.

Awaiting windows

The women were lingering,
contemplating
their image.

The windows
were silently
contemplating
their absence